Proprietatile senzatiilor

Calitatea senzațiilor (modalitatea senzațiilor) se referă la capacitatea lor de a fi vizuale, auditive, gustative, olfactive, cutanate, proprioceptive și interoceptive etc.
Mecanisme explicative
- selectivitatea receptorilor (localizarea, structurile asociate, caracteristicile chimice și structurale, caracteristicile funcționale);
- energia specifică a organelor de simț (energia specifică a receptorului, energia specifică a fibrelor nervoase;
- energia specifică centrală (corticală).

Teorii:

- teoria fibrelor specifice – Hermann von Helmholtz;

- teoria fibrelor nespecifice – Ewald Hering.

Intensitatea senzațiilor se referă la forța/puterea senzației (subiective) trăite de subiect.

Este explicată prin:

- intensitatea fizică a stimulilor;

- durata aplicării stimulilor;

- modul de aplicare a stimulilor (aplicarea intermitentă, concomitentă, stimularea receptorilor simetrici etc.);

- particularitățile mecanismelor anatomo-fiziologice/ psihofiziologice ale senzațiilor; - condițiile recepției (contextul fizic);

- gradul de excitabilitate a sistemului nervos;

- dominantele organice (foamea, setea, excitația sexuală etc.).

Durata senzațiilor se referă la întinderea în timp aa senzației.

Persistența senzațiilor este variabilă - orice senzație are o anumită persistență în timp. Cele mai persistente sunt senzațiile gustative.

Senzațiile care se păstrează și după încetarea acțiunii stimulului poartă denumirea de imagini consecutive. Acestea pot fi pozitive și negative.

Culturalitatea senzațiilor se referă la proprietatea oricărei senzații umane de a se modela și de a-și integra, în conținut și semnificație, influențele factorilor socioculturali.

Diversitatea intramodală a senzațiilor se referă la diferențierea în interiorul fiecărei modalități sau clase mari de senzații a calității specifice.

Instrumentalitatea senzațiilor se referă la capacitatea lor de a genera reacții comportamentale adaptative ale subiectului.

Referențialitatea senzațiilor se referă la capacitatea lor de a ne relaționa/ raporta la lumea externă (internă), îndeplinind o funcție de cunoaștere.

Conținutul reflectoriu al senzațiilor se referă la proprietatea lor de a reflecta (desemna, indica) informațional o anumită însușire (dimensiune) a stimulului exter/intern.

Tonul afectiv al senzațiilor se referă la proprietatea lor generală de a produce stări afective plăcute sau neplăcute, de apropiere sau de respingere a realității pe care o reproducem/ reflectăm.