Rivalitatea Marilor Puteri sf sec XIX- incep sec XX
Aliante militare
Atanta
1892: Franta semneaza acord cu Rusia
(prevenirea unui atac din tripla alianta)
1904: Atanta Cordiala semnata intre Franta si Anglia
1907: Rusia semneaza tratat anglo-rus siau delimitat sferele de influenta in Asia. Rusia adera la Atanta
Tripla Alianta
1879: Germania semneaza tratat de alianta cu Austro Ungaria cu scop de a preveni revansa din partea Frantei
1882: Italia Germania si Austro Ungaria semneaza tratat militar numit Tripla Alianta
1883: Romania adera la acest tratat in mod secret care va purta denumirea "Puterile Centrale"
Factorii care au pus in pericol pacea si securitatea europei in sec XX
Ascensiunea Marilor Puteri
Cursa inarmarilor
Imperialism
Concurenta Marilor Puteri pentru colonii
Context Istoric
Ascensiunea nationalismului
în multe privințe a jucat un rol pozitiv:
a condus la unificarea unor state, la formarea și consolidarea națiunilor
moderne. Cu toate acestea, naționalismul a provocat și o competiție intensă între națiuni, fiecare căutând să își suprime adversarii.
Până la începutul secolului XX, s-a dezvoltat o rivalitate acerbă între Marile Puteri ale Europei: Germania, Austro-Ungaria, Marea Britanie, Rusia, Italia și Franța, în special pentru materii prime și piețe de desfacere a mărfurilor.
Un alt factor a fost disputa teritorială. De exemplu, Franța nu a trecut peste pierderea Alsaciei și Lorenei în favoarea Germaniei în urma Războiului franco-prusac (1870–1871)
Imperialism si Militarism
Marile Puteri ale Europei au concurat pentru colonii in Africa și Asia, ceea ce a dus la sentimentul de rivalitate și neîncredere între ele.
O cauză importantă a rivalităților și tensiunilor între state la începutul secolului XX a constituit-o cursa înarmării în Europa
Butoiul cu pulbere din Europa
Primul Război Balcanic (octombrie 1912 – mai 1913) a reprezentat războiul de eliberare națională, purtat de Alianța Balcanică (Bulgaria, Serbia, Grecia, Muntenegru) împotriva Imperiului Otoman
Conform Păcii de la Londra din mai 1913, Turcia restituia toate posesiunile din Europa, cu excepția orașului Istanbul și
a unui mic teritoriu din jurul orașului, și se recunoștea independența Albaniei, proclamată la 28 noiembrie 1912.
Rivalitățile dintre statele balcanice și amestecul Marilor Puteri, în special condiționate de pretențiile de extindere teritorială a Bulgariei, au dus la declanșarea Celui de-Al Doilea Război Balcanic
Al Doilea Război Balcanic (iunie–august 1913) s-a dus între Bulgaria, pe de o parte, și Grecia, Serbia, Muntenegru, România și Imperiul Otoman, pe de altă parte, și s-a încheiat cu înfrângerea Bulgariei.
Conform Tratatului de Pace de la București din 28 iulie/10 august 1913,
Bulgaria ceda Greciei sudul Macedoniei și vestul Traciei, Serbiei – nordul Macedoniei, iar regiunea din sud a Dobrogei (Cadrilaterul) intra
în componența României
Conform Tratatului dintre Imperiul Otoman și Bulgaria, semnat la Istanbul la 29 septembrie 1913, o parte a Traciei Răsăritene, cu Adrianopolul, revenea Imperiului Otoman.
Serbia a devenit o putere regională importantă, ceea ce a trezit nemulțumirea
Austro-Ungariei, dar și a Germaniei, din cauza alianței Serbiei cu Rusia.
Impact
Polarizarea lumii, mișcările naționale, apariția numeroaselor conflicte locale precum și războaiele balcanice au acutizat la maxim contradicțiile dintre state și au creat premise pentru declanșarea conflagrației mondiale