Senzațiile
Imaginea senzorială
primară
simplă
calitativ
diferită
Necesitatea de adaptare a organismului, de a face faţă unor solicitări exterioare din ce în ce
mai complexe au condus la apariţia unor forme de captare şi prelucrare a informaţiilor, la
structurarea unor modalităţi de răspuns la influenţele externe.
Tipuri de senzaţii (Popescu-Neveanu,
Zlate, Creţu)
După natura conţinutului informaţional
Senzaţii produse prin stimulare externă
Vizuale
– produse sub acţiunea undelor electromagnetice
(lumina) asupra analizatorului vizual
Auditive
produse sub acţiunea undelor sonore asupra
analizatorului auditiv
Gustative
produse sub acţiunea substanţelor chimice
care pătrund în cavitatea bucală
Olfactive
produse sub acţiunea particulelor volatile care
pătrund în fosele nazale
Cutanate
produse prin atingerea și presiunea exercitată
la nivelul pielii. Pot fi senzaţii tactile sau senzaţii termice
Senzaţii produse prin stimulare internă: senzaţii
organice de tipul foame, sete, durere
Senzaţii care informează despre poziţia și mișcarea
propriului corp
Proprioceptive
semnalează starea de postură a
trunchiului, membrelor și capului
Chinestezice
semnalează direcţia, durata și
intensitatea mișcării
De echilibru
semnalizează schimbarea poziţiei capului
faţă de trunchi și a întregului corp, în cadrul diverselor
mișcări
Senzaţia are următoarele calităţi
Intensitatea
determinată de intensitatea
stimulului și de starea generală a individului
Calitatea
dată de specificitatea analizatorului
stimulat
Durata
dependentă de durata acţiunii
stimulului
Tonalitatea afectivă
glorificarea afectivă a stimulului în
acţiune
Senzaţiile se produc doar în prezenţa acţiunii
stimulului asupra organelor de simţ.
Stimuli
reflectă însușiri concrete ale obiectelor
sunete
culori
mirosuri
asperitate
moliciune
Legile sensibilităţii (PopescuNeveanu, Zlate, Creţu,)
Legea intensităţii
un stimul produce o senzaţie doar
dacă are un anumit prag al intensităţii, numit prag
minimal absolut
pragul minim
pragul maxim
Legea contrastului senzorial
doi stimuli cu caracteristici
opuse se scot reciproc în evidenţă
Legea adaptării
modificarea sensibilităţii analizatorilor
sub acţiunea repetată a stimulilor
adaptabilitate mare
văz
tact
olfacție
adaptabiliate slabă
durere
auz
Legea semnificaţiei
semnificaţia mai mare a unui stimul face
să crească sensibilitatea faţă de el
Legea interacţiunii analizatorilor
produce apariţia senzaţiilor la nivelul
altor analizatori
Procese
cognitive primare prin care
sunt semnalizate, separat
și sub forma imaginilor
simple și primare
(Popescu-Neveanu)
Adaptarea complexă a omului la mediu nu se poate realiza fără c a el să poată stabili relații informaționale directe cu ceea ce îl înconjoară, adică fără senzații.
Definirea senzaţiei prin opoziţie cu percepţia
Raportarea senzaţiei la percepţie reprezintă cea mai răspândită modalitate de definire şi
individualizare a senzaţiei. Punerea faţă în faţă a două mecanisme cognitive reuşeşte să conducă
la surprinderea notelor distinctive ale fiecăruia dintre ele.