Organizații internaționale

Cooperarea Economică Asia-Pacific (APEC)

APEC este un forum înființat în 1989 pentru a sprijini creșterea economică și comerțul liber în regiunea Asia-Pacific. APEC include 21 de state, printre care SUA, Japonia, China, Australia, Canada și Rusia.

Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC)

OPEC este o organizație internațională formată din 13 țări producătoare de petrol, cu sediul la Viena. Scopul său este de a coordona politicile petroliere și de a stabiliza piețele, asigurând o aprovizionare eficientă cu petrol și venituri echitabile pentru producători și investitori.

Statele membre: Algeria, Angola, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Gabon, Guineea Ecuatorială, Iran, Irak, Kuwait, Libia, Nigeria, Republica Congo și Venezuela

Organizația Unității Africane (OUA) /Uniunea Africană (UA)

OUA a fost o organizație regională înființată în 1963 cu scopul de a promova cooperarea politică și economică între statele africane și de a lupta împotriva colonialismului și discriminării rasiale. Printre realizările sale s-au numărat Planul Lagos și Carta africană a drepturilor omului din 1981.

Totuși, OUA a fost criticată pentru ineficiența în gestionarea conflictelor. În 2001, OUA a fost înlocuită de Uniunea Africană (UA), care și-a propus să fie mai eficientă în promovarea păcii și dezvoltării.

Organizația Statelor Americane (OSA)

OSA este o organizație interguvernamentală fondată în 1948, cu sediul la Washington, reunind 35 de state din America de Nord, Centrală, de Sud și Caraibe. Misiunea sa este promovarea păcii, securității, democrației, drepturilor omului și dezvoltării durabile în regiune.

OSA acționează ca forum de dialog politic și joacă un rol important în soluționarea conflictelor. Are agenții specializate, precum Comisia Interamericană pentru Drepturile Omului și Comisia Interamericană pentru Femei, contribuind la stabilitatea și bunăstarea popoarelor din America.

Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE)

OSCE este o organizație internațională ce promovează securitatea și dezvoltarea în Europa și Asia Centrală. A fost fondată pe 1 august 1975, când 35 de state au semnat Actul Final de la Helsinki, un document esențial pentru reducerea tensiunilor dintre Est și Vest și îmbunătățirea relațiilor internaționale. În 1995, CSCE(Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa) și-a schimbat numele în OSCE, având sediul la Viena, Austria.

Prevederile Actului Final de la Helsinki (1975):

• Respectarea suveranității și a granițelor statelor.

• Dreptul popoarelor la autodeterminare.

• Soluționarea pașnică a conflictelor.

• Promovarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

• Cooperare economică, științifică și ecologică.

OSCE continuă să joace un rol esențial în monitorizarea alegerilor, gestionarea crizelor și menținerea păcii, având misiuni în Ucraina, Kosovo, Afganistan și Republica Moldova, unde contribuie la soluționarea conflictului transnistrean.

Consiliul Europei (CE)

Consiliul Europei (CE) a fost înființat pe 5 mai 1949, ca urmare a Congresului de la Haga (1948), pentru a promova integrarea europeană. Inițial, a avut 10 membri fondatori(Belgia, Danemarca, Franța, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Suedia), iar în prezent reunește 46 de state. Republica Moldova a aderat în 1995, iar Rusia a fost exclusă pe 25 februarie 2022 din cauza invaziei în Ucraina. Canada, Vatican, Japonia, SUA și Mexic au statut de observator.

Consiliul Europei urmărește consolidarea unității între statele membre, protejând libertățile individuale, democrația și statul de drept. Toate țările membre trebuie să promoveze drepturile și bunăstarea cetățenilor. Alte obiective includ apărarea securității, combaterea rasismului și intoleranței, protecția minorităților, coeziunea socială și cooperarea juridică.

Pentru a-și atinge obiectivele, Consiliul Europei a adoptat mai multe convenții și documente importante, printre care:
• Convenția Europeană a Drepturilor Omului (1950) – cel mai avansat sistem de protecție a drepturilor fundamentale.
• Carta Socială Europeană (1965) – garantează drepturile economice și sociale.
• Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale (1994).
• Convenția împotriva torturii și tratamentelor inumane (1997).
• Carta Europeană a autonomiei locale.
• Convenția privind participarea străinilor la viața publică locală.
• Carta Europeană a limbilor regionale și minoritare.

Sediul CE este Palatul Europei din Strasbourg.
CE este finanțat de guvernele statelor membre ale căror contribuții la bugetul Organizației sunt calculate proporțional cu populația și bogăția lor.
Limbile oficiale ale Consiliului Europei sunt franceza și engleza, dar si germană, italiană și rusă.
Ca structură, Consiliul Europei este format din: Comitetul Miniștrilor; Adunarea Parlamentară; Congresul Puterilor Locale și Regionale; Secretariatul.

GUAM

GUAM este o inițiativă regională din patru state, denumirea ei provine de la inițialele statelor fondatoare: Georgia, Ucraina, Republica Azerbaidjan și Republica Moldova. Inițial, erau cinci state (Uzbekistan), iar această organizație se numea GUUAM.

Are scopul de a promova cooperarea economică și politică între statele membre. De asemenea GUAM promovează dezvoltarea infrastructurii și cooperarea în regiunea Mării Negre și Caucazului.

Definiție

Organizație internațională – asociație constituită prin acorduri sau tratate între mai multe state suverane sau guverne, cu scopul de a aborda și gestiona diverse probleme de interes comun la nivel internațional, de a coopera și coordona activitatea statelor în domenii precum securitatea internațională, economia globală, sănătatea globală, drepturile omului, mediu, comerț international ș.a.

Organizația Națiunilor Unite (ONU)

Între 25 aprilie și 26 iunie 1945, la Conferința de la San Francisco, cele 50 de delegații participante au aprobat Statutul ONU și cel al Tribunalului Internațional. Carta ONU a fost semnată oficial pe 26iunie 1945 și a intrat în vigoare pe 24octombrie 1945,zi care a devenit Ziua Națiunilor Unite. Polonia a semnat documentele mai târziu, pe 15 octombrie 1945, devenind al 51-lea membru fondator.

Carta ONU a stat la baza înființării unor organizații specializate

• FAO (pentru alimentație și agricultură) la 16 octombrie 1945

• UNESCO (pentru educație, știință și cultură) la 16 noiembrie 1945.

• Organizația Mondială a Sănătății (OMS)1946.

• Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD) și Fondul Monetar Internațional (FMI), cu sediul la Washington. (27 decembrie 1945)

ONU are mai multe instituții principale:

• Adunarea Generală – reunește toți membrii ONU, fiecare având un vot.

• Consiliul de Securitate – format din 5 membri permanenți (China, Franța, Marea Britanie, SUA și fosta URSS, cu drept de veto) și membri nepermanenți aleși pentru doi ani; se ocupă cu menținerea păcii și securității.

• Consiliul Economic și Social (ECOSOC) – analizează probleme internaționale și face recomandări Adunării Generale.

• Curtea Internațională de Justiție – soluționează litigiile între state.

• Consiliul de Tutelă – și-a suspendat activitatea în 1994.

• Secretariatul ONU – gestionează activitățile administrative și este condus de secretarul general.

Realizări

ONU are ca principală misiune menținerea păcii și securității globale. Din 1945, a facilitat negocieri pentru prevenirea conflictelor și a organizat prima misiune de pace în 1948, în Palestina. A intervenit în crize din Kashmir, Congo, Cipru, Bosnia, Kosovo și multe altele. Până la începutul mileniului trei, desfășura peste 20 de operațiuni de pace. ONU a contribuit la soluționarea a peste 180 de conflicte. Iar trupele sale pacificatoare sunt cunoscute sub numele de Căștile Albastre.

ONU s-a manifestat și prin promovarea dezarmării: informarea, educarea și obținerea suportului opiniei publice pentru scopurile ONU în sfera dezarmării și controlului armamentelor. Prin intermediul Agenției pentru Energie Atomică, ONU diminuează pericolele unui război nuclear.

Domeniul în care au obținut realizări deosebite este acela al încurajării autodeterminării și obținerii independenței. După adoptarea, în 1960, a Declarației privind garantarea independenței popoarelor și statelor coloniale, peste 80 de națiuni au constituit state independente, care, apoi,devenind membre ale ONU.

Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO)

A fost creată în urma Conferinței Generale UNESCO, care a avut loc la Londra, în 1945. a și-a început oficial activitatea pe 16 noiembrie 1945

Are 193 de state membre și 11 membri asociați, precum și parteneri din sectorul neguvernamental, interguvernamental și privat. Cu sediul în Paris, Franța, UNESCO are 53 de birouri regionale și 199 de comisii naționale care îi facilitează mandatul global.

Obiectivele

Obiectivele includ promovarea educației de calitate pentru toți, protejarea patrimoniului cultural și natural al lumii, încurajarea cercetării științifice și promovarea libertății presei și a accesului la informație. ; promovarea colaborării între națiuni în domeniile educației, științei, culturii și comunicării;

Realizări

UNESCO desfășoară programe pentru promovarea alfabetizării, păstrarea patrimoniului mondial, protejarea limbilor și culturilor pe cale de dispariție, sprijinirea cercetării științifice, promovarea libertății de exprimare ș.a. UNESCO administrează Programul Patrimoniului Mondial, care are ca scop identificarea și protejarea siturilor culturale și naturale de o importanță deosebită pentru umanitate. Aceste situri sunt incluse în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO și beneficiază de o protecție specială.

Fondul Națiunilor Unite pentru Copii (United Nations Children’s Fund, UNICEF)

UNICEF este o organizație a ONU dedicată protecției și bunăstării copiilor la nivel global. Înființată în 1946 pentru a ajuta copiii afectați de Al Doilea Război Mondial, și-a extins misiunea pentru a sprijini copiii vulnerabili din întreaga lume, asigurându-le acces la sănătate, educație, nutriție și protecție împotriva abuzului și exploatării.