Behaviorismul, o teorie psihologică dezvoltată și perfecționată de cercetători precum Skinner, Pavlov și Watson, se concentrează pe studierea comportamentului observabil al organismelor, ignorând procesele mentale subiective.
Potrivit lui Robert Gagne, programele moderne de instruire pe calculator se aseamana foarte mult cu abordarea instruirii în domeniul militar, punându-se accent pe noțiunea de disciplină și repetiție. In mediul de invățare on-line, behaviorismul implică fragmentarea materialului în instrucțiuni pas cu pas. Acestea pot fi mai usor de asimilate prin repetitie si printr-o continua monitorizare a rezultatelor invățării.
Concluziile timpurii ale lui Skinner referitoare la mașină de predare pot fi aplicate programelor de calculatoare din zilele noastre; ele sunt în mod fundamental aceeași.
Un exemplu al modului de funcționare al mașinii de predare a fost descris de Skinner (1958), după cum urmează: "Folosind masina, studentul alege un element numerotat într-un test-grilă. El apasă pe butonul corespunzător primei sale alegeri pentru răspunsul corect. Dacă are dreptate, dispozitivul trece la elementul următor; dacă greșeste, erorile sunt numărate și studentul trebuie să continue să facă alegeri până când are dreptate "(p.971). Deși simplist, este ușor de sesizat asemănarea dintre aparatul de predare și multe dintre programele educaționale de astăzi. Precum mașina de predare, programele pe calculator concepute pentru studenții contribuie la consolidarea comportamentul elevilor.
Istoria behaviorismului în tehnologia educațională poate fi găsită într-o mașină de predare construită de Skinner în 1958. Mașină de învățătare a lui Skinner a fost o mașină cu ajutorul căreia instructiuni individuale erau prezentate sub forma unei cărți. Această mașină de predare poate fi privită ca o formă timpurie a unui software educațional de bază.
Prin urmare, "mintea" (nu creierul) nu are nimic de-a face cu modul în care oamenii se comporta. În plus, gândurile, sentimentele, intențiile, procesele mentale, și așa mai departe, nu au nici o legătură cu ceea ce fac oamenii. Sunt cunoscute declarațiile îndrăznețe ale lui Skinner, în conformitate cu tradiția lui Watson de a fi provocator și controversat pentru a obține atenția oamenilor (WGHB, 1998).
TEORIA BEHAVIORISTA
Rotfeld
Rotfeld a sugerat că „psihologii 'au inventat' behaviorismul ca bază pentru explicații teoretice, predictie, si testare” (pag. 376). De la începuturile sale, termenul behaviorism a oferit o "direcție de cercetare științelor sociale, care ar permite controlul și măsurarea tuturor variabilelor relevante prin ignorarea gândirii si cunoasterii umane.
Skinner
Skinner a bazat o mare parte din munca sa pe fostele cercetări ale lui Watson. Skinner a făcut, de asemenea, ample cercetări cu animale, în special șobolani și porumbei, și a inventat celebra caseta Skinner, în care un șobolan învață să apese o pârghie pentru a primi mâncare. Prin urmare, de fiecare dată când șobolanul împingea maneta, acesta obținea alimente, ceea ce a întărit comportamentul.
Skinner (citat de Gregory, 1987) a declarat că procesele mentale și psihice sunt "metafore și ficțiuni," și că "un comportament" este o funcție a "biologiei" organismului. El nu a exprimat nici un interes în ințelegerea modului în care funcționează mintea umană. El a fost un behaviorist în sensul cel mai strict, așa cum a fost și John Watson.
Watson
Watson a duplicat rezultatele cercetării lui Pavlov într-un experiement în care a condiționat un copil sa răspunda cu teamă la vederea unui iepure alb, dupa ce a asociat apariția acestuia cu zgomotul puternic provenit de la o bară de metal. Teama condiționata a copilului fața de iepurele alb a devenit atât de înrădăcinată în comportamentul său încât a devenit temător de orice alte obiecte cu blană de culoare albă, cum ar fi o mască Mos Crăciun sau părul alb al lui Watson
