von Ludmila Ivancov Vor 7 Monaten
135
Mehr dazu
https://www.synevo.md/shop/vitamina-a/
The main purpose of timelines is to display a series of actions within a particular time interval. Timelines can cover a bigger time period, they should not be very detailed. Howbeit, it is possible to add images, data, or figures.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Fabaceae
• Contine acid alpha-linoleic, care contribuie la reducerea hipertensiunii si la scaderea nivelului de colesterol. Concret, acesta ajuta la scaderea riscului de boli cardio-vasculare.
• Este o sursa buna de grasimi monosaturate, acid oleic, acid linoleic, acizi saturati.
• Uleiul de rapita este un real adjuvant in prevenirea depresiilor, iar unele studii sustin ca este benefic si impotriva maladiei Alzheimer. Mai mult, fiindca are un continut bogat de acizi grasi este util si in ameliorarea disfunctiilor erectile.
• Uleiul de rapita contine vitamina E, lucru care il confera proprietati antioxidante.
• Este foarte bun pentru ameliorarea sau chiar tratarea afectiunilor tubului digestiv. In plus, contribuie la eliminarea parazitilor intestinali.
• Uleiul de rapita este bogat si in Omega-6 si de aceea are un rol important in reglarea nivelului de zahar din sange, in felul acesta pofta de mancare este mult diminuata, iar silueta ramane in parametrii doriti.
Mai mult, daca radacina de rapita este consumata sub forma de infuzie are un rol benefic in ameliorarea simptomelor unor boli renale, in guta sau in anginele pectorale. De asemenea, unele studii sustin ca ar avea un efect pozitiv in diminuarea simptomelor cancerului mamar si ale celui de piele.
• Prezinta proprietati antibacteriene si specialistii sustin ca acest tip de miere are un rol important in eliminarea streptococului si stafilococului. De aceea, este indicata sa fie consumata inclusiv de copiii care sunt expusi acestor bacterii.
• Contine Q3 si este recomandata pacientilor diagnosticati cu osteoporoza.
• De multe ori, mastile cosmetice contin si miere de rapita. Acestea previn imbatranirea pielii deoarece este bogata in vitamina E.
• Este un real adjuvant in ameliorarea bronsitelor cronice.
• Are proprietati antiseptice, fiind benefica in cazul arsurilor.
• In scop profilactic este utilizata daca se doreste prevenirea anumitor boli hepatice sau pancreatice.
• Prezinta beneficii si in cazul insomniilor.
• Este utila si persoanelor care se lupta cu depresia si anxietatea.
Uleiul de rapita tonifica pielea!
Uleiul de rapita are un rol important in tonifierea pielii si in mentinerea elasticitatii acesteia.
De asemenea, vitamina E pe care acesta o contine are si rol de regenerare celulara. Asa ca, daca vrei sa ai o piele sanatoasa si frumoasa trebuie sa pui cateva picaturi de ulei de rapita in apa atunci cand faci baie.
Muştarul alb (Sinapis alba) mai este denumit în popor şi muştarul de grădină sau rapiţă albă. Este o plantă ce creşte anual până la înălțimea de un metru, având flori galbene şi seminţe alb-gălbui. Substanţele active din boabele de muştar alb sunt sinalbina şi mirozina. Datorită proprietăţilor sale antimicrobiene şi carminative (de calmare), seminţele de muştar alb reprezintă un remediu pentru problemele digestive, cum ar fi constipaţia sau arsurile stomacale, plus că face poftă de mâncare.
Pentru combaterea constipaţiei*, cura este următoarea: se ia o linguriţă cu seminţe de muştar alb cu o gură de apă sau de lapte, înainte de culcare, pe o perioadă de 7-8 zile. Doar în caz de nevoie, se poate relua cura cu boabe de muştar alb, după o pauză de 1-2 săptămâni de la încheierea primei ture. Pentru calmarea durerilor în gât, se va folosi o apă de gură din boabe de muştar măcinate.
Muştarul negru (Brassica nigra) se mai numeşte şi muştar sălbatic sau muştar de câmp. Poate ajunge la o înălțime de 1,5 metri, având flori galbene şi seminţe de culoare neagră. Este o plantă care creşte în zona Africii de Nord, anumite părţi din Europa şi din Asia. Substanțele active din seminţele de muştar negru sunt sinigrină, mirozină şi ulei.
În industria alimentară, seminţele sunt descojite şi se pot consuma fie sub formă de pulbere, fie întregi.
În scop terapeutic, boabele de muştar negru sunt un remediu eficient în tratarea durerilor de reumatism şi ameliorarea răcelilor sau bronşitelor deoarece au o acţiune revulsivă* – deplasează sângele stagnat într-un organ sau în zona inflamată a corpului. În acest caz, se vor folosi sub formă de făină, în cataplasme (sub formă de pastă), aplicate în zona afectată sau zona toracică. Se mai pot face și băi locale sau generale cu făină din boabele de muştar negru.
Muştarul brun (Brassica juncea) mai este numit şi muştar chinezesc sau indian sau oriental. Este o plantă anuală care creşte până la un metru în zone din Europa şi Asia, înfloreşte din iunie şi până în august, iar seminţele se recoltează din august până în septembrie. De altfel, seminţele de muştar brun conţin 25-30% ulei. La fel ca cele albe şi negre, sunt folosite în scop medicinal în tratarea durerilor reumatice şi afecţiuni ale stomacului, dând totodată poftă de mâncare.
Dintre toate cele trei tipuri de boabe de muştar, cele negre au aroma şi gustul cele mai puternice, urmând apoi cele brune şi cele albe.
1 lingură (6,3 g) cu boabe de muştar conţine:
Passiflora sau Floarea pasiunii cunoscuta stiintific ca si Passiflora incarnata, apartinand familiei Passifloraceae, este o planta erbacee sau lemnoasa, cataratoare, cu flori exotice, de culoare albastra, originara din Statele Unite ale Americii.
Care sunt beneficiile cele mai importante ale administrarii pasiflorei?
Astazi, pasiflora este recunoascuta pentru efectele sale benefice in reducerea anxietatii si simptomelor insomniei, precum si pentru ameliorarea probleme de ritm cardiac datorate stressului, simptomelor de menopauza, hiperactivitatii si deficitului de atentie.
Poate avea efect calmant si poate ameliora simptomele anxietatii si insomniei
Studiile stiintifice sugereaza ca ar putea ajuta la ameliorarea insomniei si a anxietatii. Se pare ca extractul din aceasta planta creste nivelul de acid gamma-aminobutiric (GABA) din creier, cu rl inhibitor asupra excitabilitatii nervoase. GABA reduce activitatea creierului, ceea ce poate ajutain inducerea relaxarii si in obtinerea unui somn de o calitate mai buna.
Unele studii sustin ca extractul de passiflora poate, de asemenea, ameliora anxietatea prin acelasi mecanism de actiune.
Efect calmant asupra sistemului digestiv
Alte plante din genul Passiflora ar putea ajuta la tratarea problemelor gastrice. Passiflora foetida este cunoscuta mai frecvent sub numele de pasiflora urat mirositoare. S-a descoperit ca extractul din aceasta planta a ajutat la ameliorarea ulcerului si, de asemenea, a demonstrat un bun efect antioxidant. Passiflora serratodigitata poate avea acelasi efect in reducerea simptomelor ulcerului gastric.
Care sunt riscurile si contraindicatiile passiflorei?
Pasiflora este in general considerata sigura, dar poate provoca unele efecte secundare, cum ar fi:
- somnolenta
- ameteala
- confuzie
Din acest motiv, nu trebuie administrata cu medicamente sedative. De asemenea, nu este sigura in administrare pentru femeile insarcinate sau pentru femeile care alapteaza deoarece poate induce contractii uterine.
Cum se administreaza passiflora?
Passiflora poate fi administrata sub forma de ceai sau sub forma de capsule. Acestea se administreaza conform recomandarii de pe prospectul produsului sau conform recomandarii medicului sau a farmacistului. Doza depinde de concentratia produsului, de natura si severitatea simptomelor, de varsta si greutatea pacientului.
Bibliografie:
Passionflower, NIH official website
The Calming Effects of Passionflower, Healthline official website
Autor: Farmacist Marza Andreea Simona
Descriere
Toporașul (Viola odorata) aparține familiei Violaceae, fiind numitorul acestei gen de plante cu flori, care cuprinde aproximativ 400-500 specii răspândite în toată lumea.
Speciile acestei plante se găsesc în toate zonele tropicale și subtropicale, precum și în zonele temperate ale emisferei nordice și sudice – în sud chiar și până la Țara de Foc, Africa de Sud și Noua Zeelandă. Unele specii stabilite în Anzi cresc chiar și la înălțimi de 4600 metri.
Frunzele sunt foarte diverse. Unele specii au frunze ovale, altele foarte largi, dantelate, sub formă de degete sau în formă de inimă. Frunzele speciilor din zonele înalte muntoase sunt lung petiolate cu limbul lat, de forma cordată și cu marginea fin dințată.
Florile sunt solitare cu cinci petale de culoare violetă, uneori albă sau albăstruie, frumos mirositoare. Pe lângă uleiurile volatile care dau mirosul parfumat al plantei, frunzele și florile de toporași au un bogat conținut în mucilagii. Staminele pot fi foarte diferite. Florile de multe ori nici nu se deschid, în acest caz planta fiind autogamă.
Cele mai multe specii sunt erbacee perene, câțiva arbuști, iar o specie este erbacee anuală sau bienală.
Asemeni celorlalte specii de violete, și acestea sunt polenizate de insecte. Atunci când insectele adunate la nectar strivesc staminele, polenul se lipește pe acestea. Speciile de insecte care sunt atrase de toporași îl definește lungimea pintenului plantei, care poate fi foarte scurt (ca cel al viorelei galbene Viola biflora), sau poate fi foarte lung, ca cel al speciei Viola calcarata.
Substanțe active
Părțile superioare ale toporașului conțin uleiuri volatile, rizomul salicilat de metil, saponide și mucilagii. Planta mai conține tanin, flavonoide, o cantitate mică de ulei volatil (conținând acid salicilic-ester metilic), precum și acid ascorbic.
Legende
Potrivit unui mit antic toporașul, mai exact denumirea sa latină, provine din numele Io. Conform legendei, Zeul grec Zeus s-ar fi îndrăgostit de o tânără fecioară pe nume Io, și temându-se de mânia soției sale, a transformat-o în bovină, menită să pască întotdeauna pe pajiștile pline cu toporași. Astfel a devenit toporașul timp de mai multe secole simbolul fertilității, dar îndeosebi al iubirii.
Dintr-o altă legendă greacă aflăm cum s-au născut aceste flori fragede: sunt rezultatul urmelor picioarelor zeiței primăverii, Persephoné. Dacă ne gândim bine, este logică această presupunere, dat fiind că această plantă înflorește de obicei din martie, cu sosirea propriu-zisă a primăverii. În localitatea Bretagne din Franța se comemorează și în prezent această zi, prin plantarea violetelor în Vinerea Mare.
Fiecare cunoaște zicala „modestă ca violeta”. Aceste plante mici care cresc în păduri, printre arbuști, în grădini, ne ademenesc nu numai prin mirosul și frumusețea lor, ci și prin efectele benefice asupra sănătății noastre, deci modestia se referă doar la aparență.
Denumiri populare: toporaşi, odorea, micsunea, tamaioara, violeta, caltunasi, carligei, floare Domneasca. Se recoltează mugurii de flori, florile și rizomii acestei plante. Principalele substanțe active sunt saponina, flavonoidele, mucelagii.
Recoltarea
Florile și frunzele nu trebuie amestecate; părțile cu tulpini să nu se culeagă cu rădăcina, și nici pe rădăcini nu pot fi lăsate părțile superioare, tulpinile, frunzele și resturile. Rizomul se recoltează în februarie, martie sau toamna. Florile se culeg în perioada înfloririi.
Efecte terapeutice
Toporașii se pot folosi în tratamentul de boli respiratorii, tuse persistente, bronșite, la toate tipurile de boli respiratorii acute și cronice. Ceaiul este util în tratarea isteriei, de tulburări cardiace corelate cu anxietate, insomniei.
Calmează tusea și este un foarte bun expectorant.
În uz extern se folosește la anumite boli ale pielii – de exemplu la piele crăpată sau mameloane crăpate.
Utilizarea
Ceai: 1 linguriță de flori uscate se pun într-o cantitate de cca o ceșcă apă clocotită, și se lasă 10 minute. Porție zilnică: 3 cești.
Decoct: 3 g de rădăcină uscată de toporaș se adaugă la 150 ml apă, și se pune la fiert timp de 3 minute. După jumătate de oră se filtrează, se îndulcește după gust, porția zilnică fiind de 4×1 linguri, timp de 2-3 săptămâni.
Sirop de toporași
100 g flori uscate și 500 g zahăr se amestecă în 300 g apă.
Tinctură
În 250 g alcool se adaugă 10 g de toporași, 10 g cimbrișor, care se filtrează după câteva zile. În cazul bolilor enumerate mai sus se administrează 10-20 picături cu câte 1 cub zahăr.
Violete confiate
Se bate un albuș spumă, apoi se cufundă în spumă petalele una după alta și se presară cu zahăr pudră. Se usucă într-un spațiu cald, apoi se ține într-o sticlă bine sigilată.
Cremă de violete specială
Se fierb 250 ml de frișcă cu 100 g zahăr, la care se adaugă un pumn de petale proaspete. Peste 15 minute se filtrează. În 750 ml de frișcă se amestecă 6 gălbenușuri și încet încet se adaugă în această compoziție frișca de violete. Se fierbe până se obține densitatea dorită, apoi se adaugă 25 g gelatină dizolvată și spuma tare a patru ouă. Se toarnă în pahare și se decorează cu petale.
OBSERVAȚII!
Supradozarea în tratamentul intern poate provoca reacții alergice.
подтема
Băi de șezut
30 g flori proaspăt culese se lasă în apă rece 24 ore, apoi se fierb 10 minute în apa în care au stat și se adaugă în apa de baie din cadă. Băile de șezut vor dura 10-15 minute și se fac de 2 ori pe zi pe parcursul a 12 zile.
Alifie
Se încălzește 100 g untură nesărată de porc, peste care se pun 20 g de flori proaspete, se lasă la prăjit la foc mic. Se amestecă încet 10 minute, se răcește în tigaie timp de 24 ore și apoi se încălzește din nou și se filtrează printr-un tifon. Alifia se aplică în straturi subțiri în zonele cu arsuri și degerături.
Tinctură
Florile proaspăt culese se pun într-un recipient de sticlă de circa 1l, peste care se toarnă alcool până la acoperirea florilor. Vasul se așează în apropierea unei surse de căldură timp de 2 săptămâni. Pentru reglarea ciclului menstrual se pot lua de 3 ori pe zi câte 30 picături de tinctură cu puțină apă.
Infuzie
2 lingurițe cu vârf floare uscată la 300 ml apă clocotită. se bea ceaiul călduț de 3 ori pe zi cu o jumătate de oră înainte de masă. se recomandă pentru tratarea inflamațiilor gastrointestinale, gastritelor hiperacide, ulcerelor gastrice.
Indicații auxiliare.
Se folosește pentru colorarea în galben a brânzeturilor, untului sau băuturilor alcoolice.
În medicina populară.
Florile fierte în vin se folosesc pentru tratarea gălbinării. Se adaugă în apa de baie a copiilor în calitate de calmant. Decoctul se utilizează în tratamentul bolilor de piele, iar ceaiul de flori uscate la umbră se consumă împotriva ulcerului gastric duodenal și leziunilor uterine. Ceaiul consumat zilnic are efect depurativ și întărește vederea.
În medicină
Florile de gălbenele au o acțiune cicatrizantă, antiinflamatoare și bactericidă. Extern se administrează în tratamentul plăgilor, arsurilor și ulcerațiilor pielii. Sub formă de ceai se recomandă în tratamentul ulcerului gastric și duodenal, precum și în calitate de calmant al durerilor menstruale.
Recoltarea se efectuează când s-au deschis primele 2-3 rânduri de flori ligulate. Se repetă la fiecare 3-4 zile la început, apoi mai rar. Se culeg cu mâna inflorescențele fără tulpini, se pun direct în coșuri și cel mult după 3-4 ore se pun la uscate. Cel mai bine se usucă în spații încălzite, bine aerisite. Dacă se cer flori fără caliciu, acestea se obțin din inflorescențele uscate. Pentru semințe se lasă inflorescențe colorate intens, cu multe rânduri de flori ligulate.
Gălbenelele pot fi cultivate în orice grădină de flori, atât pentru aspectul lor ornamental, cât și pentru calitățile terapeutice. Pot fi cultivate numai după premergători, care lasă solul curat de buruieni și bine aprovizionat cu substanțe nutritive.
Florile conțin ulei volatil, substanțe minerale, acizi oxiterpenici, calendulină, neolicopină, rubixantină, luteină, violaxantina, flavonoide, fitosterine, muculagii, gumirezine, enzime, alcooli terpenici, acid malic, substanțe proteice, compuși polienici.
Se utilizează atât florile cu receptacul (Flores Calendulae cum receptaculis), care sunt de culoare galbenă-portocalie înconjurate de bractee verzi, fără penducul, cît și florile lingulate de aceeași culoare (Flores calendulae sine calycibus). Ambele produse au miros slab aromat și gust amărui-sărat.
Plantă anuală, mai rar bienală, cu rădăcină pivotantă, lungă de cca 20 cm și groasă de 1 cm. cu numeroase ramificații. Tulpină erectă, ramificată, înaltă de 40-70 cm. Frunze alterne, sesile, întregi sau slab-dințate, în total cu 3-6 dinți; cele inferioare spatulate, cu baza cuneată și vârful obtuz, glabre, iar cele mijlocii și superioare, îngust-obovate până la alungit-lanceolate. În timpul înfloririi, frunzele inferioare sunt de obicei uscate.
Gălbenușe, calce, calinică, floare-galbenă, gălbioară, ochi-galbeni.
Anghinarea se cultiva in special pentru frunzele sale care au un continut de aproximativ 0,2-0,3% cinarina (un puternic antioxidant cu actiune hepatoprotector), pentru principiile amare azulenogene care ajuta in detoxifierea ficatului, pentru enzime, sarurile de potasiu, magneziu s.a. Fiind asemanatoare cu un ciulin, anghinarea are 80% apa, restul ingredientelor fiind reprezentate de:
Conform USDA National Nutrient Database 1 o anghinare medie de aproximativ 120 g contine:
Un studiu2 publicat de Science Direct mentioneaza faptul ca anghinarea consumata fiarta (100 g), reducerea nivelului glucozei post-prandiale si implicit nivelul insulinei, la 30 de minute dupa masa. In plus, consumul de anghinare poate ajuta la incetinirea activitatii alfa-glucozidazei, o enzima lizozomala care descompune amidonul in glucoza si care influenteaza reglarea nivelului de zahar din sange.
Datorita continutului mare de fibre, consumul de anghinare poate contribui la reducerea constipatiei, ajuta la imbunatatirea tranzitului intestinal si ofera suport in curele de slabire. Conform specialistilor, cele 9,1 grame de fibre pe care le contine o anghinare medie reprezinta aproximativ 25% din doza zilnica recomandata.
Un studiu publicat de Research Gate3 demonstreaza faptul ca extractul din frunze de anghinare poate sustine reducerea nivelului de colesterol din sange. Cercetarea a fost realizata pe un grup de 143 de pacienti adulti diagnosticati cu hipercolesterolemie, carora li s-a recomandat extractul de frunze de anghinare, utilizat zilnic, timp de sase saptamani. In urma studiului, s-a constatat o scadere cu 18,5% a nivelului de colesterol total, respectiv cu 22,9% a colesterolului „rau“ (LDL). Specialistii sustin ca motivul pentru care au fost obtinute aceste rezultate consta in prezenta luteolinei, un flavonoid existent in frunzele de anghinare, care are rol antioxidant.
Datorita faptului ca anghinarea contine pana la 6% cynaropicrin si cinarin, substante amare cu rol antioxidant care stimuleaza secretia bilei, anghinarea ajuta la detoxifierea ficatului si a vezicii biliare.
Avand un efect pozitiv asupra nivelului de colesterol din sange, anghinarea poate influenta si nivelul tensiunii arteriale. Un studiu4 realizat de „Department of Internal Medicine and Cardiology”, de la Scoala de Medicina din Iran a evidentiat acest lucru. Cercetarea a fost realizata pe un grup de 98 de barbati diagnosticati cu hipertensiune arteriala, carora timp de 12 saptamani li s-a administrat extractul de anghinare. Rezultatul obtinut a fost o reducere a tensiunii arteriale sistolice si diastolice cu o medie de 2,76, respectiv de 2,85 mmHg.
Pe langa beneficiile specificate anterior, anghinarea ofera suport si in cazul urmatoarelor manifestari:
Anghinarea poate fi utilizata atat ca aliment in gastronomie, cat si ca principiu activ in unele suplimente cu rol in sustinerea functiei hepatice, mentinerea nivelului de colesterol si a trigliceridelor, precum si a concentratiei de glucoza din sange.
Daca dorim sa consumam anghinarea ca aliment, este bine de stiut ca partile sale comestibile sunt frunzele carnoase de la baza inflorescentelor. Pentru a o gati, se taie mai intai lujerul si se pastreaza varful. Frunzele se stropesc cu suc de lamaie, ca sa nu oxideze, apoi se fierb in apa timp de 20-30 de minute. Miezul anghinarei, adica receptaculul florii, se consuma ca atare sau in salate, fiind considerat cea mai gustoasa parte a plantei.
Avand in vedere faptul ca anghinarea este o planta recomandata pentru functionarea normala a sistemului hepato-biliar, ea este folosita si in scop medicinal, sub forma de tinctura, ceai sau extract.
Datorita continutului mare de fibre, vitamina A si a complexului de vitamina B, extractul de anghinare contribuie la:
• sustinerea digestiei;
• mentinerea functiilor hepatice;
• mentinerea structurii celulelor hepatice in fata radicalilor liberi si a mucoasei intestinale;
• echilibrarea nivelului de colesterol din sange;
• sustinerea secretiei biliare (actiune coleretica) si la favorizarea eliminarii sucurilor biliare in duoden (actiune colagoga);
• suport in eliminarea compusilor toxici din ficat;
• echilibrarea tranzitului intestinal;
• mentinerea concentratiilor normale ale acidului uric din sange.
Extractul de anghinare exista sub forma de capsule vegetale, fiind utilizate si in dietele vegane. Doza recomandata este de doua capsule pe zi si nu trebuie administrate fara indicatiile oferite de un consultant de specialitate.
https://www.frunza-verde.ro/ceai-de-anghinare/
Rădăcina de brusture a fost folosită de multă vreme pentru tratarea afecțiunilor pielii, cum ar fi acneea, psoriazisul și eczema, dar se pare că are și alte utilizări pentru sănătate.
Brusturele este o plantă din familia Asteraceae, originar din zonele temperate, care în vechime era utilizat ca legumă. În prezent, brusturele este folosit în alimentație mai mult în bucătăriile japoneză și coreeană. Rădăcina de brusture, bogată în magneziu, calciu și fosfor, a fost folosită în trecut ca remediu popular pentru digestie, pe post de diuretic sau de afrodiziac, iar în prezent, cercetările arată că poate avea unele beneficii pentru sănătate.
Brusturele conține uleiuri, precum și compuși numiți taninuri și steroli vegetali. Medicii nu știu exact care dintre componentele plantei oferă beneficii pentru sănătate, motiv pentru care majoritatea cercetărilor se referă la rădăcina de brusture ca la un întreg și nu la un element specific din rădăcină.
Medicamente cu conținut de brusture
Vitamina B6 are si denumirea de piridoxina si este de natura hidrosolubila, adica se dizolva usor in apa si se elimina prin urina. Face parte din complexul de vitamine B. Corpul nu o produce in mod natural, astfel ca aportul se face dintr-o alimentatie sanatoasa, echilibrata, sau cu ajutorul suplimentelor.
Aceasta vitamina ajuta organismul in doua moduri. Pe de o parte, il ajuta sa inmagazineze si sa foloseasca energia pe care o produce din proteine si carbohidrati. Pe de alta parte, sprijina corpul sa produca hemoglobina, o substanta din celulele rosii responsabila de transportul oxigenului in corp. [1]
Organismul are nevoie de vitamina B6 pentru ca functiile in care sunt implicate grasimile, zaharurile si proteinele din corp sa se desfasoare in mod corespunzator. Este importanta pentru procesele de dezvoltare a creierului, pielii, nervilor si a altor parti din organism. [2]
Vitamina B6 actioneaza la nivelul celulelor si contribuie la transformarea alimentelor in energie. In plus, are o contributie in formarea neurotransmitatorilor, cum sunt, de exemplu, serotonina si dopamina.
Cantitatile zilnice de vitamina B6 recomandate sunt de 1.3 mg pentru adultii cu varste de pana la 50 de ani. Pentru cei care au peste 50 de ani, se recomanda 1.5 mg pe zi in cazul femeilor si de 1.7 mg pe zi pentru barbati. [3]
Datorita faptului ca este implicata in numeroase procese din organism, vitamina B6 poate oferi beneficii. Afla, din randurile urmatoare, informatii despre cum poate actiona in mod benefic aceasta vitamina:
Vitamina B6 poate ajuta la reducerea riscurilor de a dezvolta unele afectiuni, cum sunt cele cardiace, diabetul, boala Alzheimer. Specialistii insa nu au ajuns la un consens cu privire la eficacitatea vitaminei B6 in astfel de situatii, fiind necesare mai multe studii care ofere informatii concrete. [3]
In unele situatii, vitamina B6 ar putea fi de ajutor in diminuarea simptomelor precum crampele menstruale, starile care sunt asociate cu depresia, greturile din sarcina. Datorita faptului ca pot reduce intensitatea greturilor, medicul le poate recomanda viitoarelor mame sa ia suplimente cu vitamina B6. [3]
Vitamina B6 poate fi utilizata in lupta impotriva anemiei sideroblastice, care este o forma genetica a anemiei. [2]
Cele mai multe persoane nu se confrunta cu deficit de vitamina B6, deoarece o preiau in mod natural din alimentatia sanatoasa si echilibrata. Cu toate acestea, daca ai carenta din vitamina B6, poti avea carenta si de vitamina B12 sau la altele din complexul B. Mergi la medic daca prezinti simptome ce pot fi asociate cu un deficit. [4]
Persoanele care au afectiuni la nivelul ficatului, rinichilor, de natura digestiva sau boli autoimune prezinta riscuri mai ridicate de a ajunge sa aiba deficit de vitamina B6. Alte persoane cu risc sporit sunt cele care fumeaza, cele supraponderale, alcoolicii si femeile insarcinate. [4]
Circa jumatate dintre femeile insarcinate se confunta cu stari de greata si voma in primele luni de sarcina, iar aproximativ 80% au doar senzatii de greata. [6] Medicii pot le pot recomanda suplimente cu vitamima B6, deoarece ar putea ameliora senzatiile respective.
Lipsa vitamina B6 are simptome:
Deficitul de vitamina B6 se poate manifesta fizic prin iritatii ale pielii, buze crapate si inflamate, slabirea sistemului imunitar, senzatia de oboseala. Alte simptome pot fi lipsa energiei, furnicaturi si durere care se resimt in maini si in picioare. [4]
Pot avea loc schimbari ale dispozitiei, iar acest lucru poate amplifica starile depresive, iritabilitatea si anxietatea. Insa, este necesar sa se efectueze mai multe studii, pentru ca cercetatorii sa poata oferi rezultate concrete in legatura cu aportul si deficitul de vitamina B6. [4]
Recomandari pentru a evita deficitul de vitamina B6:
Poti procura vitamina B6 din alimente sau din suplimente. Organismul nu o produce singur, astfel ca este necesar sa te asiguri ca o preiei din alimentatia sanatoasa si echilibrata sau, daca este cazul, la recomandarea medicului, din suplimente.
Poti procura vitamina B6 din alimente de provenienta vegetala. Iata unele dintre cele cu un continut ridicat din aceasta: nautul, lintea, soia, fasolea, varza de Bruxelles, seminte de floarea-soarelui, avocado-ul bananele, papaya, portocalele, pepenele galben, prunele, fisticul, ardeiul gras. [5]
Poti procura vitamina B6 si din alimente de provenienta animala. Printre acestea se afla ouale, ficatul de vita, carnea de pasare, tonul, somonul, fructele de mare. [5]
Poti lua vitamina B6 sub forma de fiole, comprimate efervescente, capsule, tablete. Este insa indicat sa consulti un medic inainte, pentru a te asigura ca este necesar sa suplimentezi aportul acesteia, pentru a afla ce dozaj este adecvat in cazul tau si pentru ce durata ar trebui sa o administrezi. Poti procura vitamina B6 si din alimente fortificate, cum sunt cerealele.
Vitamina B6 are anumite contraindicatii, implica unele atentionari si precautii, pe care te invitam sa le citesti in continuare:
Unele persoane se pot confrunta cu hipersensibilitate la vitamina B6, astfel ca pot manifesta reactii alergice. Discuta cu un medic daca te confrunti cu aceasta situatie. Este contraindicata si in cazul tratamentelor ce implica levodopa care nu este asociata cu un inhibitor de dopadecarboxilaza.
Vitamina B6 in exces are loc rar, intrucat se dizolva cu usurinta in apa si se poate elimina prin urina. Cu toate acestea, nu trebuie administrata unor persoane care au suferit operatii precum cea de micsorare a stomacului. In cazul acestora, excesul de vitamina B creste riscul de a avea efecte secundare.
Iata ce simptome poti avea daca te confrunti cu efecte secundare pe fondul administrarii in exces de suplimente cu vitamina B6:
Vitamina B6 poate interactiona cu unele medicamente si poate diminua efectul lor, motiv pentru care nu trebuie luata fara acordul medicului. De exemplu, poate interactiona cu medicamentele utilizate in tratamentul pentru boala Alzheimer, Parkinson, afectiuni cardiace, anemie. Poate interactiona si cu cele administrate in chimioterapie, cu antibiotice si antidepresive. [2]
Asigura-te ca adopti o dieta sanatoasa si echilibrata. Mergi la controale medicale regulate si fa analizele de rutina, printre care sa se afle si cea care masoara nivelul pe care il are vitamina B6. In cazul in care prezinti simptome de deficit, discuta cu un medic.
Asadar, este important ca dieta ta sa fie echilibrata si sa contina alimente cu vitamina B6. In cazul in care iei in considerare sa folosesti suplimente alimentare sau alte produse ce contin aceasta vitamina, consulta mai intai un medic.
Acesta iti poate solicita o analiza, pentru a putea evalua corect daca ai sau nu deficit de vitamina B6 si, in consecinta, pentru a iti prescrie un tratament si a iti face recomandari de ajustare a dietei.
Vitamina B12 este o vitamina solubila in apa care se gaseste in mod natural in produsele animale. De asemenea, ea se gaseste si in anumite alimente fortificate, suplimente alimentare si medicamente.
Atunci cand consumi carne, peste, oua sau produse lactate, vitamina B12 este eliberata din proteine alimentare de acidul clorhidric si enzimele din stomac. Pe de alta parte, Vitamina B12 sintetica adaugata in alimentele imbogatite se afla deja in aceasta forma eliberata (libera). Odata eliberata, vitamina B12 se combina cu un factor intrinsec - o substanta secretata de celulele stomacului - care ii permite sa fie absorbita in intestinul subtire.
Doza zilnica recomandata de vitamina B12 este de 2,4 micrograme pentru majoritatea adultilor – persoanele cu varste peste 14 ani. Exista si categorii de persoane care au nevoie de o doza putin mai mare:
Corpul uman stocheaza in ficat timp de mai multi ani vitamina B12, astfel ca nivelurile scazute sunt rare. Scaderea nivelului de vitamina B12 este mai frecventa la persoanele varstnice, persoanele infectate cu HIV si la persoanele vegane.
Daca ai unele dintre simptomele de mai jos si, mai ales, daca ai un numar scazut de eritrocite, trebuie sa consulti medicul pentru testarea nivelului de vitamina B12.
Deficitul de vitamina B12 poate ramane neobservat deoarece multe dintre simptome - oboseala, slabiciune, constipatie, pierderea poftei de mancare si scaderea in greutate – se aseamana cu simptomele unor boli minore sau afectiuni cronice.
Alte simptome ale deficientei B12, cum ar fi amorteala si furnicaturi la nivelul mainilor si picioarelor, sunt, de asemenea, frecvente la persoanele cu diabet zaharat si hernie de disc cervicala.
Persoanele care au 50 de ani sau mai mult. Pe masura ce inaintam in varsta, celulele stomacului devin mai putin eficiente si secreta mai putin acid clorhidric, ceea ce inseamna ca absorb o cantitate mai mica de vitamina B12. Persoanele peste 50 de ani ar trebui sa obtina doza zilnica recomandata consumand alimente fortificate cu vitamina B12 sau luand un supliment de vitamina B12. Suplimentarea cu 25-100 micrograme pe zi s-a dovedit utila in mentinerea nivelurilor de vitamina B12 la persoanele in varsta, sustin expertii de a Mayo Clinic.
Persoanele care sufera de afectiuni gastrointestinale, cum ar fi boala celiaca sau boala Crohn sau care au suferit o operatie de micsorare a stomabului. Si aceste persoane pot secreta prea putin acid clorhidric sau factor intrinsic pentru a absorbi cantitatea necesara de vitamina B12.
Persoanele vegane. In cazul in care ai renuntat la toate produsele de origine animala, trebuie sa iei in considerare utilizarea cerealelor fortificate sau administrarea unui supliment de vitamina B12. Este deosebit de important ca femeile insarcinate vegane si cele care alapteaza sa discute cu medicul ginecolog despre aportul adecvat de vitamina B12 atat pentru sanatatea lor, cat si a copiilului. Bebelusii care nu primesc necesarul de vitamina B12 pot dezvolta deficienta si pot suferi leziuni neurologice permanente.
Persoanele care iau anumite medicamente. Doua tipuri de medicamente pentru ulcer si reflux gastric - inhibitori ai pompei de protoni, cum ar fi omeprazolul si lansoprazolul, si blocantii H2 precum cimetidina, famotidina si ranitidina – inhiba eliberarea cantitatii necesare de acid gastric pentru a elibera vitamina B12 din alimente.
Persoanele cu anemie pernicioasa. Aceasta afectiune autoimuna deregleaza capacitatea stomacului de a produce factor intrinsec, pentru absorbtia vitaminei B12.
Daca te numeri printre categoriile de persoane aflate la risc de a dezvolta deficit de vitamina B12, poti lua in calcul urmatoarele masuri de protectie:
se mai numeşte antihemoragică, deoarece în corpul animalelor şi al omului asigură coagularea sângelui. Este sintetizată numai de celulele plantelor şi de microorganismele localizate în intestinele tractului digestiv. În cantităţi mai mari se sintetizează în frunzele de spanac, trifoi, lucernă, varză, urzică mare, în inflorescenţele de coada şoricelului, în partea aeriană a plantei de traista ciobanului.
Vitamina A este o vitamina solubila in grasimi despre care se crede ca sustine sanatatea ochilor, a pielii, a oaselor si a altor tesuturi. Vitamina A functioneaza si ca un antioxidant, ceea ce inseamna ca lupta impotriva deteriorarii celulelor (1), dar are si alte roluri importante despre care vom aminti in acest articol, mai pe larg. Foarte pe scurt, exista cercetari care spun ca vitamina A are un rol foarte important in mentinerea normala a activitatii inimii, plamanilor, rinichilor si a altor organe vitale (5).
Exista 2 forme principale de vitamina A naturala:
Ca supliment alimentar, vitamina A are beneficii importante pentru persoanele care au o dieta deficitara sau limitata, sau pentru pacientii care necesita o cantitate mai mare de vitamina A, din cauza anumitor afectiuni (rujeola, pancreatita, afectiuni oculare) (2). Daca vitamina A este luata pentru proprietatile ei antioxidante, este bine de stiut ca suplimentul nu ofera aceleasi beneficii ca antioxidantii naturali din alimente. Cantitatea zilnica recomandata de vitamina A este de 900 micrograme pentru barbatii adulti si 700 micrograme pentru femeile adulte.
In acest articol iti spunem ce este demonstrat stiintific despre vitamina A, care sunt cele mai bune surse, care sunt dozele recomandate, care sunt efectele dovedite asupra sanatatii umane si nu numai.
Studiile de pana acum au demonstrat urmatoarele aspecte:
Vitamina A se gaseste in numeroase alimente, iar alte alimente sunt bogate in beta-caroten. Cel mai frecvent tip de pro-vitamina A este beta-carotenul, un carotenoid care se gaseste in alimentele colorate (1). Sunt surse importante de vitamina A (3):
Aportul recomandat de vitamina A variaza in functie de varsta. De asemenea, gravidele si femeile care alapteaza au nevoie de o cantitate mai mare de vitamina A.
Conform National Institutes of Health, cantitatile de vitamina A necesare sunt urmatoarele:
Pentru gravide, necesarul de vitamina A este de 770 micrograme, iar pentru femeile care alapteaza necesarul este de 1.300 micrograme pe zi (3).
Este important de stiut ca orice cantitate de vitamina A de care organismul nu are nevoie este stocata pentru o utilizare viitoare. Acest lucru nu inseamna ca nu ai nevoie de vitamina A in fiecare zi (4).
Vitamina A este un nutrient important pentru vedere, intareste sistemul imunitar, ajuta la regenerarea celulara si la functionarea optima a organelor interne. Prin efectul antioxidant, vitamina A protejeaza celulele impotriva efectelor radicalilor liberi. Din ceea ce se stie pana in prezent, acesti radicali joaca un rol esential in declansarea unor afectiuni (boli de inima, cancer).
Vitamina A este un nutrient important care aduce beneficii sanatatii in multiple moduri:
Prea multă vitamina A poate fi dăunătoare, iar excesul de vitamina A în timpul sarcinii de exemplu a fost legat de malformații congenitale. Chiar si o singură doza mai mare decat cea normala zilnic poate provoca (2):
Daca doza este depasita o perioada mai indelungata, se poate ajunge la:
Utilizarea in exces a vitaminei A in timpul sarcinii poate duce la dezvoltarea de malformatii congenitale (2):
Suplimentele cu vitamina A trebuie recomandate de medic si pentru ca exista interactiuni intre acestea si anumite tratamente medicamentoase:
Foarte important
Nu este recomandata automedicatia! Daca apar efecte adverse dupa administrarea de vitamina A, intrerupe consumul si consulta medicul.
In concluzie:
Important de retinut!
Informatiile din acest articol nu inlocuiesc consultatia din cabinetul medical. Tratamentele pot fi urmate numai la recomandarea unui medic specialist. Manifestarile unor probleme medicale difera de la pacient la pacient. Nu ezita sa mergi la medicul de familie, sau la medicul specialist pentru consult si tratament, ori de cate ori ai o problema de sanatate.
Vitamina D reprezinta o substanta nutritiva pe care organismul o produce in mod natural atunci cand iti expui pielea la soare, dar se gaseste si ca parte componenta din unele alimente. Iti prezentam, in cele ce urmeaza, care sunt beneficiile pe care le ofera aceasta vitamina, din ce surse o poti procura si ce rol are in buna functionare a organismului.
Aceasta vitamina se mai numeste si calciferol. Face parte din cei 24 de micronutrienti care sunt esentiali pentru ca organismul sa functioneze in mod corespunzator. Este solubila in grasimi, nu si in apa.
Vitamina D contribuie la absorbtia calciului si fosforului in organism si de mentinerea nivelurilor lor optime, fiind importanta in dezvoltarea si intarirea oaselor, dar si pentru creșterea imunitatii la persoanele varstnice si la copii. [1]
Exista urmatoarele forme de Vitamina D: Cele cuprinse intre D1 si D5, precum si D12. Doua dintre ele sunt esentiale pentru mentinerea starii de sanatate: D2 si D3. Fie ca ne referim la vitamina D2 sau D3, ambele se pot procura si din alimente, si din suplimente.
Vitamina D2 este cunoscuta si ca ergocalciferol si se poate gasi in diverse vegetale sau tesuturi ale animalelor. Substanta numita ergosterol este cea care ajuta la obtinerea acestei vitamine.
Vitamina D3 este cea care se produce atunci cand iti expui pielea la soare. Aceasta se obtine prin expunerea la razele UV, cand substanta 7-dehidrocolesterol devine vitamina D3. Exista si in alimentele de provenienta animala, caz in care mai este cunoscuta si sub numele de colecalciferol.
Vitamina D are un rol foarte important la nivelul organismului. Aceasta are contributie in reglarea nivelurilor de calciu si fosfor, ceea ce duce la intarirea oaselor. De asemenea, poate contribui si la sanatatea musculaturii, si la nivelul ridicat de imunitate.
Aceasta vitamina ajuta la fixarea calciului in oase si in dinti, avand rol in mineralizarea lor adecvata. In plus, are contributie si la asimilarea fosforului in intestinul subtire. In acest mod, este esentiala pentru starea optima de sanatate. Pe langa aceste aspecte, vitamina D reduce riscul de fracturi osoase, intrucat blocheaza hormonul paratiroidian, care reabsoarbe tesutul osos si provoaca subtierea oaselor.
Pielea poate produce in mod natural Vitamina D, iar soarele are o contributie esentiala in acest sens. Atunci cand te expui la soare, exceptand perioadele caniculare, pielea transforma provitaminele in calciferoli. Acestia ajung sub forma de esteri si acizi grasi care se depoziteaza in tesuturi si organe.
Vitamina D sprijina organismul atat din punct de vedere fizic, cat si psihic. Iata care sunt beneficiile pe care le ofera Vitamina D:
Alaturi de alte vitamine si minerale, vitamina D poate contribui la intarirea imunitatii. Are rol in potentarea modului de actionare a vitaminelor A si C in organism. Sprijina buna functionare a unor glande precum tiroida, paratiroida si hipofiza. [1]
Lupta pentru reducerea riscului de a dezvolta anumite afectiuni, cum sunt osteoporoza, rahitismul, scleroza in placi, boli inflamatorii intestinale, artrita reumatoida. [1]
Poate contribui la normalizarea functiei neuromusculare si la reglarea ritmului cardiac, scazand, in acest mod, riscul de a face atac de cord sau hipertensiune. [1]
Este de ajutor in procesul de formare si dezvoltare a creierului, precum si la functionarea mentala. Vitamina D ar putea contribui la reducerea depresiei si la obtinerea unei stari generale de bine. [1]
Ar putea contribui la pierderea in greutate. Unele persoane supraponderale ar putea sa se confrunte cu niveluri scazute ale vitaminei D in organism. Sunt necesare insa mai multe studii pentru ca cercetatorii sa poata stabili cu exactitate aportul pe care Vitamina D il are in lupta cu afectiunile si in vederea pierderii in greutate. [1]
Atat copiii, cat si adultii pot lua suplimente cu Vitamina D. Doza zilnica recomandata este intre anumite intervale, dupa cum iti prezentam in cele ce urmeaza:
In unele cazuri, medicul poate considera necesar sa ajusteze dozele de vitamina D. Acest lucru se stabileste in urma unui control specializat, in functie de particularitatile fiecarei persoane.
Pentru a beneficia in mod natural de aport de vitamina D in mod corespunzator, tine cont sa iti expui la soare bratele, fata, spatele si picioarele. Se recomanda ca acest lucru sa aiba loc timp de zece, pana la cincisprezece minute, cu o frecventa de doua sau trei ori pe saptamana, in afara intervalelor orare caniculare. De asemenea, acorda atentie dietei si consuma alimente bogate in vitamina D.
Pe masura ce inaintezi in varsta, este necesara o cantitate mai mare de vitamina D, astfel ca este indicat sa discuti cu un medic despre necesitatile individuale, pentru a evita deficitul.
Atunci cand te confrunti cu un deficit de vitamina D, poti experimenta urmatoarele simptome:
Te poti simti foarte obosit si te confrunti cu dureri bruste si intense sau un disconfort care dureaza o perioada indelungata.
Este posibil sa simti o slabiciune foarte pronuntata in zonele oaselor si ale tesutului muscular. Pot aparea fracturi in special in zone precum pelvis, solduri, picioare.
Mergi la medic pentru un consult de specialitate daca te confrunti cu astfel de simptome. Acesta va solicita o analiza pentru a determina nivelul de vitamina D din sangele tau si vei necesita investigatii de tipul radiografiilor, ca sa poata observa densitatea oaselor tale.
In anumite cazuri, poti prezenta carenta de vitamina D, iar acest lucru reiese in urma unei analize. Iata care sunt factorii care pot duce la deficit in cazul acestei vitamine:
Lipsa expunerii indeajuns de mari la soare este cauza principala care duce la deficitul de vitamina D. Organismul tau ar putea produce o cantitate redusa din aceasta cand petreci mult timp in locuinta.
Poate exista carenta de vitamina D si daca in zona in care locuiesti sunt niveluri ridicate de poluare, daca utilizezi produse cu protectie solara, daca locuiesti intr-un oras cu blocuri inalte. In aceste situatii, este important sa beneficiezi de un aport de vitamina D din alte surse. [1]
Cu toate ca principala cauza ce duce la deficitul de vitamina D este lipsa expunerii la soare, este posibil si ca dieta saraca in alimente ce contin vitamina D sa contribuie la carenta. Adopta o dieta echilibrata, din care sa nu lipseasca alimente precum: ton, somon, sardine, ficat de vita, creveti, galbenus, ciuperci. Pe langa acestea, poti consuma si unele fortificate, precum lapte, iaurt, fulgi de ovaz, suc de portocale. [1]
Tipurile de vitamina D au surse diferite. D3 se poate obtine dupa ce te-ai expus in mod corespunzator la soare, dar o poti procura si din alimente de provenienta animala. In schimb, D2 se poate lua din vegetale si alimente fortificate. [2]
Exemple de surse: ciuperci (de cultura sau, de preferinta, crescute la lumina ultravioleta), alimente fortificate. [2]
Exemple de surse: unt, galbenus, ficat, peste gras si ulei de peste. [2] Opteaza, pe cat posibil, sa consumi alimente bio.
Exista suplimente alimentare cu vitamina D pentru adulti, dar, totodata, si vitamina D pentru copii. Pentru acestea insa se recomanda sa consulti un medic inainte de a le administra.
Anumitor persoane le este contraindicat sa ia suplimente cu vitamina D. Iti prezentam in continuare cine trebuie sa evite aceasta vitamina:
De exemplu, cele care au fost diagnosticate cu sarcoidoza, care se confrunta cu pietre la rinichi sau in cazul in care rinichii functioneaza necorespunzator. [3]
Analizele la sange pot indica niveluri ridicate de fosfor si calciu in cazul unor persoane. Acestora le este contraindicat sa ia suplimente cu vitamina D, deoarece cantitatile din organism ar fi in exces. [3]
Este important sa retii ca excesul de vitamina D este periculos. Pentru a te asigura ca nivelul acesteia din sange este incadrat in limitele firesti, mergi regulat la controale de rutina.
Poti lua suplimente pentru intarirea imunitatii care conțin vitamina D, însă se recomandă să discuți un medic înainte. Acesta poate stabili cu exactitate cantitatea necesară și pentru ce durată, în baza unei analize și a unui diagnostic stabilit in mod corect. De asemenea, în cazul în care simți o stare severă de oboseală, dureri la nivelul oaselor și musculaturii, mergi la un consult medical.
Vitamina C este un nutrient esențial care asigură sănătatea organismului. Cunoscută și sub denumirea de acid ascorbic, vitamina C se regăsește în multe alimente și suplimente și susține buna funcționare a funcțiilor biologice, precum sinteza colagenului și vindecarea rănilor, având numeroase alte beneficii.
Află în cele ce urmează care sunt beneficiile consumului de alimente și suplimente bogate în vitamina C, care este doza zilnică recomandată, dar și cum poți recunoaște semnele unui deficit de vitamina C.
Vitamina C a fost folosită în scop medicinal încă din secolul al 18-lea, în mod special pentru a trata sau pentru a preveni scorbutul și alte boli asociate cu deficiența de vitamina C. De altfel, James Lind, un medic scoțian, a făcut un experiment în anul 1747 pentru a găsi un remediu împotriva scorbutului. Acesta a descoperit că lămâile și portocalele ajutau la ameliorarea simptomelor.
Ulterior, conceptul de vitamine a fost creat de către biochimistul polonez Casimir Funk, în anul 1912. Câțiva ani mai târziu, o echipă de cercetători a reușit să izoleze vitamina C, denumită acid hexuronic și, mai apoi, acid ascorbic. În prezent, vitamina C este folosită cu precădere ca remediu pentru tratarea răcelilor, fiind considerată de mare ajutor pentru susținerea sistemului imunitar.
Vitamina C este un compus organic, solubil în apă. Acest lucru înseamnă că organismul uman nu poate sintetiza singur vitamina C, ci este necesar să luăm doza zilnică prin consumul de alimente care o conțin.
Vitamina C joacă un rol important în buna funcționare a funcțiilor biologice, precum producția de colagen, L-carnitină, dar și alți neurotransmițători. De asemenea, susține metabolizarea proteinelor și are proprietăți antioxidante, fiind de ajutor în protejarea celulelor împotriva efectelor negative ale radicalilor liberi. Acumularea de radicali liberi poate duce, în timp, la apariția bolilor cardiovasculare, a cancerului și artritei.
Colagenul, care este produs de vitamina C, este la rândul său componenta principală din numeroase țesuturi, precum tendoane, ligamente, piele, cornee, cartilaje, oase, intestine și vase de sânge. În plus, aproximativ 2% din țesutul muscular conține colagen.
Mai mult, vitamina C este necesară și pentru a sintetiza neurohormoni precum adrenalina, noradrenalina și dopamina. Deficiența de vitamina C poate să apară și atunci când există dezechilibre hormonale, întrucât aceasta protejează și stimulează glanda hipofiză.
Cantități ridicate de vitamina C se regăsesc și la nivelul ochilor, glandelor suprarenale, creier, leucocite, tiroidă, ficat sau splină.
Printre numeroasele beneficii pe care le poate avea vitamina C se numără următoarele:
Vitamina C reprezintă, astfel, un remediu natural, care susține buna funcționare a organismului. Datorită faptului că ajută la producția de colagen, vitamina C contribuie la vindecarea și cicatrizarea rănilor, având efect reparator asupra pielii. De asemenea, vitamina C contribuie la reglarea nivelului de zahăr din sânge (glicemia), putând preveni apariția diabetului.
Efectul antioxidant al vitaminei C susține lupta împotriva radicalilor liberi, unul dintre factorii care duc la îmbătrânirea pielii și apariția bolilor cardiovasculare.
Citește și: Anemia feripriva - cauze, simptome, diagnostic si tratament
Cele mai bune surse de vitamina C sunt următoarele alimente:
Legumele și fructele verzi conțin o cantitate ridicată de vitamina C. De asemenea, ananasul, fructele de pădure și pepenii sunt o sursă bogată de vitamina C. Consumul zilnic de fructe și legume asigură doza necesară de vitamina C, dar și de minerale și nutrienți esențiali. De exemplu, 49 de mg de căpșune conțin 54% din doza zilnică recomandată, 9 mg de spanac reprezintă 10%, în timp ce o portocală medie (70 mg) conține 78% din doza zilnică recomandată de vitamina C.
Este important de reținut faptul că legumele și fructele proaspete sunt cea mai bună sursă de vitamina C. Odată ce sunt gătite, acestea își pot pierde o mare parte din cantitatea de vitamina C.
În ceea ce privește doza zilnică recomandată de vitamina C, aceasta diferă în funcție de mai mulți factori, astfel:
Doza zilnică recomandată pentru copii diferă în funcție de vârstă, astfel:
De asemenea, este recomandat ca persoanele care fumează să mărească doza zilnică de vitamina C cu 35 de mg, dar nu mai mult de 2000 de mg pe zi. În cazul copiilor, vitamina C este un nutrient esențial pentru dezvoltarea țesuturilor, care ajută creșterea.
Dacă vitamina C lipsește din alimentația zilnică sau este în cantități mici, atunci poate să apară deficiența de vitamina C. Principalele semne ale unei deficiențe sunt următoarele:
Dacă nu este tratată la timp, deficiența de vitamina C poate duce și la scăderea producției de colagen, fapt care cauzează rupturi ale țesuturilor. Alte afecțiuni care pot să apară sunt scorbutul, probleme respiratorii și, în unele cazuri, febră și convulsii.
E important de menționat că există câțiva factori de risc care pot favoriza deficiența de vitamina C, precum:
Nivelul de vitamina C din organism poate fi aflat prin recoltarea unor analize de sânge specifice.
Atât timp cât este consumată în limitele zilnice recomandate, vitamina C este considerată sigură și nu provoacă efecte adverse. Totuși, o doză ridicată, de peste 1.000 mg pe zi, poate însemna că intestinele nu vor putea absorbi toată cantitatea de vitamina C. Astfel, pot să apară diareea și disconfortul gastrointestinal.
Alte efecte adverse includ crampe abdominale, amețeli, oboseală, erodarea danturii, dureri de cap și arsuri în piept. Aceste efecte adverse pot să apară la persoanele care au reacții alergice la unul sau mai multe ingrediente din produsele pe bază de vitamina C.
De asemenea, o doză ridicată de suplimente pe bază de vitamina C poate cauza apariția pietrelor la rinichi.
Este indicat ca persoanele care suferă de hemocromatoză, o tulburare a absorbției de fier, să discute cu medicul înainte de a lua suplimente pe bază de vitamina C, deoarece există riscul de deteriorare a țesuturilor.
Vitamina C reprezintă, așadar, un nutrient solubil care poate fi obținut prin consumul de alimente bogate în vitamina C și suplimente. Beneficiile sunt numeroase, de la întărirea sistemului imunitar și până la menținerea sănătății inimii, prevenirea stresului oxidativ, reducerea hipertensiunii și îmbunătățirea absorbției de fier. Cu alte cuvinte, atât alimentele, cât și suplimentele pe bază de vitamina C reprezintă o modalitate simplă prin care poți obține doza zilnică recomandată pentru a-ți menține sănătatea organismului.
Publicat la: 10/08/2020
VITAMINA E este una dintre vitaminele esențiale pentru buna funcționare a sistemului circulator pentru ca ea ajuta organismul sa produca noi globule rosii. Este importanta pentru persoanele care se confrunta cu anemie, pentru femeile aflate la ciclu menstrual, pentru persoanele care au donat sange sau care au nevoie sa isi refaca fluxul sanguin dupa un accident sau operatie. In plus, vitamina E previne formarea cheagurilor de sange, deci impiedica blocarea functionarii unor organe si previne astfel si crizele de comotie cerebrala. Totodata Vitamina E mai este cunoscuta si ca vitamina fertilitatii in cazul femeilor pentru ca ajuta la productia de estrogen si la ovulatie. Astfel este un real beneficiu pentru femeile care vor sa ramana insarcinate.
Vitamina B12 – informatii generale
Vitamina B12 este un membru crucial din complexul de vitamine B. Ea este necesara pentru sanatatea tesutului nervos, pentru functionarea creierului si pentru productia globulelor rosii sanguine (numite si eritrocite). Un alt nume folosit pentru vitamina B12 este cobalamina.
Ce este vitamina B12
Vitamina B12 este o vitamina solubila in apa (hidrosolubila), la fel ca toate vitaminele din complexul B. Asta inseamna ca ea se poate dizolva in apa si poate sa circule prin fluxul sanguin. Corpul uman poate stoca / depozita vitamina B12 aproape doi pana la patru ani. Orice exces sau cantitate nedorita de vitamina B12 este excretata prin urina.
Vitamina B12 este cea mai mare si cea mai complicata vitamina din punct de vedere structural. Ea se gaseste in mod natural in produsele din carne si poate fi produsa industrial doar printr-un anumit proces de sinteza.
Rolul vitaminei B12 in organism
Vitamina B12 indeplineste mai multe roluri benefice in organismul uman. Ea este un aliat de pret in numeroase procese si sisteme.
Rolul vitaminei B12 in functionarea sistemului nervos
Vitamina B12 este cruciala pentru functionarea normala a creierului si a sistemului nervos. De asemenea, ea este implicata in formarea globulelor rosii din sange si ajuta in crearea si reglarea ADN-ului.
Rolul activ in functionarea si reinnoirea celulara
Metabolismul fiecarei celule din corpul uman depinde de aportul de vitamina B12, deoarece aceasta detine o parte importanta (un rol important) in sinteza acizilor grasi si in productia de energie. Ea are, astfel, un rol activ in functionarea celulelor si in reinnoirea lor. In plus, vitamina B12 permite / activeaza eliberarea de energie, prin faptul ca ajuta corpul uman sa absoarba acidul folic.
Rolul vitaminei B12 in dezvoltarea globulelor rosii
Vitamina B12, spun specialistii, este o vitamina solubila in apa care este, in acelasi timp, necesara pentru formarea corespunzatoare a globulelor rosii (un tip de celule sanguine cunoscute ca eritrocite). Numita si cobalamina, vitamina B12 este indeosebi de importanta in dezvoltarea globulelor rosii in maduva osoasa.
Corpul uman produce milioane de globule rosii sanguine in fiecare minut. Aceste celule nu se pot multiplica in mod corespunzator fara vitamina B12. Productia de globule rosii se reduce daca nivelurile de vitamina B12 sunt prea scazute, iar anemia poate sa apara daca numarul de eritrocite din sange scade vertiginos.
Protejarea celulelor hepatice
Potrivit unui studiu dat publicitatii in iulie 2012, hepatita C ar putea fi tratata cu vitamina B12. Cercetatorii sugereaza ca pacientii cu hepatita C cronica, care primesc tratamentul standard pentru virusul hepatitei C ar putea avea de beneficiat de pe urma faptului ca iau suplimente cu vitamina B12. Potrivit cercetatorilor, includerea suplimentelor cu vitamina B12 in terapia standard ar putea accelera capacitatea corpului de a lupta contra virusului hepatitei C.
Rezultatele studiului au aratat ca efectele au fost indeosebi puternice in cazul pacientilor cu o infectie greu de tratat, asa ca astfel s-a ajuns la concluzia ca vitamina B12 are un rol in protejarea celulelor hepatice.
Stimularea activitatii tractului intestinal
Vitamina B12 este un element important in stimularea activitatii tractului intestinal. Exista situatii in care unele boli, care afecteaza functionarea intestinelor, pot impiedica organismul sa absoarba cantitatea necesara de vitamina B12. De exemplu, boala Crohn (o afectiune cronica) poate, uneori, sa insemne ca organismul tau nu obtine o cantitate suficienta de vitamina B12.
Rolul vitaminei B12 in metabolismul proteinelor, glucidelor si al lipidelor
Retine ca vitamina B12 (si toate vitaminele din complexul B) joaca un rol important in digestie. Ele te ajuta sa transformi carbohidratii in glucoza, astfel incat corpul tau sa ii poata folosi pe post de energie si tot aceste vitamine te ajuta sa metabolizezi proteinele si grasimile (lipidele).
Asta nu inseamna, insa, ca ar trebui sa iei doze mari de vitamina B12 in speranta ca iti vei accelera metabolismul. Sunt persoane care vor beneficia de pe urma faptului ca iau suplimente de vitamina B12, dar e bine sa discuti cu medicul tau inainte de a lua astfel de suplimente.
Proprietatile vitaminei B12
Vitamina B12 este buna pentru multe aspecte ce tin de sanatatea noastra. Cateva dintre principalele proprietati ale vitaminei B12 sunt:
• favorizeaza absorbtia calciului;
• favorizeaza metabolismul alimentelor (proteine, carbohidrati si lipide);
• previne anemia: sa nu uitam ca aceasta vitamina este necesara pentru a preveni anumite tipuri de anemie, cum ar fi anemia prin carenta de vitamina B12 (anemia macrocitara) sau anemia pernicioasa;
• intarzie instalarea bolii Alzheimer: s-a dovedit ca cei care sufera de boala Alzheimer au niveluri scazute ale acestei vitamine in organism;
• previne dementa si intarzie pierderea memoriei;
• intareste sistemul imunitar;
• previne problemele digestive;
• intareste sistemul nervos;
• protejeaza inima;
• reduce simptomele tinitusului;
• ajuta fertilitatea la barbati;
• reduce alergiile.
Administrarea vitaminei B12
Persoanele cu probleme de sanatate pot evita deficitul de vitamina B12 prin adoptarea unei diete echilibrate si prin includerea mai multor surse de vitamina B12 in alimentatia zilnica sau prin administrarea unor suplimente.
Surse de vitamina B12In cazul in care persoanele interesate au probleme in ce priveste absorbtia vitaminei B12 din surse alimentare, suplimentele cu administrare orala sau injectiile ce contin aceasta vitamina, pot fi de ajutor in prevenirea simptomelor si complicatiilor. Este bine de stiut, mai ales daca ai un deficit de vitamina B12, care sunt sursele din care poti lua aceasta vitamina esentiala, mai ales ca ea este disponibila sub mai multe forme.
Desi problemele legate de absorbtia nutrientilor si alte probleme medicale pot cauza valori foarte mici ale vitaminei B12 in sange, unii oameni pot avea acest deficit din cauza ca dietele lor nu contin suficiente alimente bogate in vitamina B12. Acest lucru este indeosebi adevarat in cazul persoanelor vegane si al celor care sunt vegetariene pe termen lung.
Alimentele bogate in vitamina B12 includ:
• pestele (in special tonul eglefinul) si fructele de mare
• carnea (de vita, de porc, sunca, pasarile de curte, mielul)
• ouale
• produsele lactate (laptele, branza si iaurtul)
• unele produse de genul drojdiei nutritive (inactive).
Suplimente cu vitamina B12Vitamina B12 EuRhoVital te poate ajuta sa recuperezi in cazul in care ai o dieta saraca in anumite privinte. Ele sunt utile in special pentru persoanele vegane si pentru persoanele care sunt vegetarieni stricti.
Specialistii spun ca veganilor si vegetarienilor le-ar fi mai usor sa absoarba suplimentele cu vitamina B12, asa ca adultii ar trebui sa aiba grija sa isi acopere necesarul de vitamina B12 prin intermediul alimentelor si produselor imbogatite cu vitamina B12 si prin intermediul suplimentelor cu vitamina B12.
Manifestari ale deficientei de vitamina B12
O carenta sau deficienta de vitamina B12 are loc cand corpul uman nu primeste suficienta vitamina B12. Deficienta poate avea drept rezultat leziuni ireversibile si potential grave, in special la sistemul nervos si la creier.
Chiar si valori usor mai mici decat cele normale de vitamina B12 pot declansa simptomele unei deficiente, cum ar fi: depresia, confuzia, problemele de memorie si oboseala. Chiar si asa, aceste simptome (ca atare) nu sunt suficient de specifice pentru a diagnostica un deficit de vitamina B12.
Exista mai multe cauze la baza carentei sau deficientei de vitamina B12, spun medicii, iar identificarea acestor grupe de risc este extrem de importanta, mai ales ca aceasta carenta nu trebuie lasata netratata.
Add date here.
inflorescență din grupul racemului evident ramificată.
cu organe identice dispuse digitat pe aceeași bază.
tulpină lungă și cilindrică, la cereal, cu noduri și internoduri.
partea bazală umflată a gineceului care adăpostește ovulele.
eliptic, dar cu capetele neîngustate (aproximativ de acceași lățime cu mijlocul).
în forma conturului de ou, ma lat în jumătatea inferioară.
stau față în față (una pe o parte, cealaltă pe cea opusă, ca frunzele izmei).
terminat cu vârf rotunjit.
în formă de ou cu vârful în jos, mai lat în jumătatea superioară.
alungit, de 3-4 ori mai lung decât lat, cu vârfurile rotunjite și marginile aproape paralele.
cu partea terminală aplecată
fructe mici, uscate, indehiscente, la care sămânța nu aderă de pericarp.
locul de fixare al unui organ pe altul (de ex., al frunzei pe tulpină) deseori nodurile sunt mai groase.
țesut de vase care împânzesc frunza și prin care circulă seva plantei.
formațiune care secretă nectar.
cu un vârf scurt, subțire, ca o prelungire a nervurii mediane.
unghiular, colțuros (de ex.,tulpina de talpa-gâștei).
specie cu flori unisexuate, cele masculine și feminine găsindu-se pe același individ.
totalitatea hifelor unei ciuperci
una din cele două achene care alcătuiesc fructul umbeliferelor.
de formă și consistența unei membrane subțiri.
îngust, cu marginile aproape paralele, amintind o linie.
prelungit cu un apendice plan, lateral, crestat în vârf, asemănător cu o limba (de ex., unele Asteraceae).
segment dintr-un organ divizat, de obicei de frunză
parte lățită, verde, asimilatoare a frunzei.
formațiune mică, membranoasă, care se formează la limita dintre teacă și limbul frunzei.
ramură, uneori tulpină
conținut lichid al vaselor laticifere
care are formă de lance
limb
diviziuni înguste ale frunzelor sau petalelor.
conformație ca o buza a corolei, cea superioara rezultată din unirea a 2 petale, cea inferioară, din 3 petale (vezi și bilabiat).
frunze incomplet dezvoltate, situat la baza inflorescenței
loc de fixare pe ax a diferitor argane
mod de grupare a ramurilor purtătoare de flori
în inele (cum se cojește trunchiul de mesteacăn, de exemplu)
fruct care nu se deschide
cu stamine și gineceu în aceeași floare
organ de fixare și absorbție al plantelor parazite
ca o sferă
de culoare verde-albăstruie
cu glande
protuberanță ca un neg (la vârful pețiolului); alteori glandele sunt ca niște vezicule în țesutul frunzei (ca la sunătoare), sesile pe diverse organe sau pedicelate când se numesc peri glandulari
lipsit de perișori pe suprafață
organ feminin de reproducere al plantelor, format din ovar, stil și stigmat
unirea petalelor
de forma fusului
care produce fructe comestibile
foiță independentă, componentă a frunzelor compuse (ca la nuc)
fruct uscat care se deschide pe o singură linie
frunzos, prevăzut cu frunze
asemănător cu frunza
tubular (cilindric și gol în interior, ca frunza de ceapă)
ramuri lățite în formă de frunze, cu rol de asimilare
subțire ca o ață (lobii frunzei de mușețel)
divizat până cel mult la jumătatea organului
orientat vertical de la bază până la vârf
de natura și consistența ierburilor (părțile aeriene ale plantelor numite astfel mor, de regulă, anual)
stratul exterior de celulu, primar după origine, al rădăcinilor și tulpinilor tinere și frunzelor
ce circa două ori mai lung decât lat și mai lat la mijloc
cu vărful știrbit
fruct cărnos, indehiscent, cu stratul intern tare (sâmburele), de regulă cu o singură sămânță (de ex., cireașa)
material vegetal folosit în terapie
tăiat adânc în segmente (spintecat, împărțit) cum este frunza de mușețel)
specie cu flori unisexuate, la care florile masculine și feminine se află pe indivizi diferiți
care se desparte în două
inflorescență caracterizată prin aparișia a două ramuri opuse de sub floarea centrală, care se termină cu flori și se ramifică la fel
dispus ca degetele mâinii (de ex., foliolele frunzei de castan)
deschiderea de la sine a unui fruct sau a unei antere
îngustat ca o pană de despicat lemne (de obicei baza frunzelor)
cu dinți (crestături rotunjiți)
frunză embrionară care îndeplinește funcțiile de absorbție și depozitare a substanțelor nutritive
învelișul intern mai lung și colorat al florilor complete alcătuit din petale
inflorescență din grupul racemului la care pedicelii (inegali), deși pornesc de la nivele diferite, ridică florile aproximativ la aceeași înalțime
de forma inimii; uneori numai baza frunzelor amintește de inimă
porțiunea de trecere de la rădăcină la tulpină
inflorescență monopoidală
inflorescență la care axul principal se termină cu o floare, iar axele secundare sunt mai viguroase
cu peri pe margine
locul de inserție lăsat de un organ căzut (cicatricea frunzei)
fruct uscat, indehiscent, care conține o singură sămânță
fruct uscat, dehiscent, care conține o singură sămânță
frunze modoficate care alcătuiesc ovarul și închid la interior ovulele
partea inferioară a florii la leguminoase, provenită din sudarea a 2 petale
antodiu
globulos, dilatat la vârf (de ex., stigmatul)
în formă de clopot (mai larg la gură)
totalitatea sepalelor unei flori; cercul exterior al elementelor florii
căzătoare
tuber, în formă de bulb (de ex., la ceapă)
tulpină subterană scurtă, acoperită cu basele lățite și scurte ale frunzelor ce conțin rezerve de substanțe nutritive
frunzuliță situată pe pedicel
frunzuliță situată la baza florii sau inflorescenței (de ex., la tei)
cu două cavități (se atribuie de obicei ovarului)
prevăzut cu doi lobi
cu două buze (labii) (asemănător corolei la Lamiaceae=Labiatae)
dublu furcat ramificat
trăiește doi ani, fructificând în al doilea an după care se usucă
fruct simplu, suculent, indehiscent, cărnos sau zemos, de obicei cu numeroase semințe
Add the event here.
la bază cu poziție orizontală, la vârf verticală (se atribuie de obicei tulpinii)
tip de sporange purtător de ascopori
prevăzut cu excrescențe plane și subțiri, aripiforme
plantă lemnoasă scundă și ramificată de la bază
plantă multianuală cu tulpină și rădăcină lemnificate
care trăiește un an (de obicei un sezon de vegetație)
inflorescență în formă de floare, alcătuită din floricele sesile, concentrate pe un taler înconjurat de frunzișoare (involucru)
partea terminalî, dilatată a staminei, de regulă galbenă
totalitatea staminelor unei flori
inflorescență pendulă, cu flori unisexuate, verzui, sesile
You can add a few highlights here or if you want to add detailed description you can use the Notes feature.
așezat solitar și la nivel diferit, urmând traseul unei spirale
