La nivelul senzaţiilor legătura dintre fiziologic şi psihologic este atât de strânsă, încât cu
greu ar putea fi făcute unele delimitări, fiziologicul convertindu-se în psihologic, iar psihologicul
declanşând noi manifestări ale fiziologicului.
Senzațiile
Definirea senzaţiei prin opoziţie cu percepţia
Raportarea senzaţiei la percepţie reprezintă cea mai răspândită modalitate de definire şi
individualizare a senzaţiei. Punerea faţă în faţă a două mecanisme cognitive reuşeşte să conducă
la surprinderea notelor distinctive ale fiecăruia dintre ele.
Comparația între senzație și percepție ajută la individualizarea lor
Prin punerea față în față a senzației și percepției putem înțelege mai bine fiecare
Mecanismele cognitive pot evidenția notele distinctive ale senzației și percepției
Raportarea senzației la percepție este o modalitate comună de definire a senzației
Senzația este definită prin contrast cu percepția
Adaptarea complexă a omului la mediu nu se poate realiza fără c a el să poată stabili relații informaționale directe cu ceea ce îl înconjoară, adică fără senzații.
Procese
cognitive primare prin care
sunt semnalizate, separat
și sub forma imaginilor
simple și primare
(Popescu-Neveanu)
Legile sensibilităţii (PopescuNeveanu, Zlate, Creţu,)
Legea interacţiunii analizatorilor
produce apariţia senzaţiilor la nivelul
altor analizatori
Legea semnificaţiei
semnificaţia mai mare a unui stimul face
să crească sensibilitatea faţă de el
Legea adaptării
adaptabiliate slabă
auz
durere
adaptabilitate mare
olfacție
tact
văz
modificarea sensibilităţii analizatorilor
sub acţiunea repetată a stimulilor
Legea contrastului senzorial
doi stimuli cu caracteristici
opuse se scot reciproc în evidenţă
Legea intensităţii
un stimul produce o senzaţie doar
dacă are un anumit prag al intensităţii, numit prag
minimal absolut
pragul maxim
pragul minim
Stimuli
reflectă însușiri concrete ale obiectelor
moliciune
asperitate
mirosuri
culori
sunete
Senzaţiile se produc doar în prezenţa acţiunii
stimulului asupra organelor de simţ.
stimulului asupra organelor de simţ
Senzaţiile se produc doar în prezenţa acţiunii
Senzaţia are următoarele calităţi
Tonalitatea afectivă
glorificarea afectivă a stimulului în
acţiune
Durata
dependentă de durata acţiunii
stimulului
Calitatea
dată de specificitatea analizatorului
stimulat
Intensitatea
determinată de intensitatea
stimulului și de starea generală a individului
Tipuri de senzaţii (Popescu-Neveanu,
Zlate, Creţu)
După natura conţinutului informaţional
Senzaţii care informează despre poziţia și mișcarea
propriului corp
De echilibru
semnalizează schimbarea poziţiei capului
faţă de trunchi și a întregului corp, în cadrul diverselor
mișcări
Chinestezice
semnalează direcţia, durata și
intensitatea mișcării
Proprioceptive
semnalează starea de postură a
trunchiului, membrelor și capului
Senzaţii produse prin stimulare internă: senzaţii
organice de tipul foame, sete, durere
Senzaţii produse prin stimulare externă
Cutanate
produse prin atingerea și presiunea exercitată
la nivelul pielii. Pot fi senzaţii tactile sau senzaţii termice
Olfactive
produse sub acţiunea particulelor volatile care
pătrund în fosele nazale
Gustative
produse sub acţiunea substanţelor chimice
care pătrund în cavitatea bucală
Auditive
produse sub acţiunea undelor sonore asupra
analizatorului auditiv
Vizuale
– produse sub acţiunea undelor electromagnetice
(lumina) asupra analizatorului vizual
Necesitatea de adaptare a organismului, de a face faţă unor solicitări exterioare din ce în ce
mai complexe au condus la apariţia unor forme de captare şi prelucrare a informaţiilor, la
structurarea unor modalităţi de răspuns la influenţele externe.
Add your text
Imaginea senzorială
diferită
calitativ
simplă
primară
